CARTE

Doresc să vă anunţ că a fost editată prima mea carte.
Având titlul ATINGEREA UNUI IDEAL-LITERAŢII DIN PERIOADA DINASTIEI CHINEZE TANG, aceasta îşi propune să demonstreze că, într-o perioadă a istoriei, China a atins idealul unei dezvoltări nemaiîntâlnite până atunci, iar acest fapt s-a datorat, într-o foarte mare măsură, existenţei în administraţia imperiului a unor oameni cu o minte sclipitoare, cu un spirit liber, cu o cultură vastă şi cunoştinţe aprofundate în diferite domenii. Aceştia oameni au fost funcţionarii-literaţi care, ei înşişi, au atins un ideal socio-uman şi artistic şi au rămas un ideal dorit atât de contemporani cât şi de posteritate.

TOT CONFUCIUS

       Confucius priveşte etica şi teoria politică într-o strânsă legătură. Principele (conducătorul) este pentru supuşi ceea ce este un părinte pentru copii, este omul exemplar care, îmbinând toate calităţile, devine mandatat moral să conducă poporul. El se impune prin bunătate şi omenie, şi nu prin forţă, pedepse sau porunci.

      Pornind de la aceste considerente, Marele Maestru stabileşte o ordine a priorităţilor în guvernare. Întrebat ce este guvernarea, el răspunde că aceasta înseamnă să asiguri hrana, armele, iar poporul să fie plin de incredere. În cazul în care principele nu le poate asigura pe toate trei, Confucius consideră că se poate lipsi mai întâi de arme, apoi de hrană, dar niciodată de încrederea poporului.

TRECÂND DE LA O CIVILIZAŢIE LA ALTA

Deoarece educaţia reprezintă un subiect de actualitate, m-am gândit la un fragment din cartea care va apare în curând, având o tema privind istoria culturală a Chinei:

“Ideile revoluţionare ale lui Confucius se răsfrâng şi asupra sistemului de educaţie. Punând accentul pe studiu, ca singurul în măsură să diferenţieze oamenii a căror natură eminamente bună îi apropie şi singura cale de urmat pentru perfecţionarea continuă a omului, el priveşte pentru prima dată fiinţa umană în întregul ei. Învăţătura este aceea care îi egalizează pe oameni, prin ea toate categoriile sociale, oamenii bogaţi şi săraci, se situează pe aceeaşi treaptă. A studia este o necesitate a fiecăruia, înveţi pentru tine însuţi, pentru a te cizela şi a deveni om adevărat. Confucius spune: „e greu să găseşti un om să fi învăţat timp de trei ani şi să nu-şi fi făcut planuri de a ajunge dregător”.Oamenii găsesc o satisfacţie interioară studiind, nu caută prin aceasta prestigiu sau apreciere şi nu se supără dacă meritul nu le este recunoscut. Învăţătura se însuşeşte de om şi se împărtăşeşte altora. Scopul practic al educaţiei este formarea omului superior pe plan moral care să-şi servească comunitatea pe plan politic. El trebuie să se implice în guvernare pentru binele celor din jurul său”.

Ar fi multe de discutat pornind de la aceste randuri!!!!

ÎN CONTINUARE

Aşa cum şi Vasile Pârvan mărturisea, nu avem destule date care să ne facă să credem că deţinem adevărul absolut în ceea ce priveşte limba şi romanizarea dacilor. În monumentala sa lucrare, GETICA. O PROTOISTORIE A DACIEI,, Pârvan scrie:“Cele trei izvoare capitale care ne-ar fi dat lămuriri atît asupra istoriei, cît mai ales asupra culturii getice :<comentariile> lui Traian,< Geticele > lui Criton şi ,< Geticele > lui Dio Chrysostomus s-au pierdut. Lucram deci tot cu fragmente şi informaţii de a doua mînă şi, de aceea, o sumă de concluzii sînt şi, probabil, vor rămâne, încă multă vreme controversate”.

 De ce nimeni nu a luat în seamă aceste cuvinte?! Personal, consider că ele ridică un mare semne de întrebare. Istoricii, cercetatorii în acest domeniu ar fi putut, dacă nu să lămurească trecutul nostru, măcar să nu mai afirme cu atâta convingerea că la formarea limbii şi poporului român stau romanii şi tot ceea ce se referă la aceştia. Chiar marele nostru istoric, Nicolae Iorga afirma la o conferinţă rostită la Fundaţia Dalles “Cu cât este mai mult însă şi cu cât gandesti mai mult asupra unor lucruri, părerile se schimbă, şi un om onest nu trebuie să fie legat de părerile false, de greşelile din trecut, ci să prezinte ceea ce crede în momentul acela”

 

ADEVĂRUL ÎN ISTORIE

ISTORIA oferă date, documente, informaţii...DOVEZI, pentru a descoperi un ADEVĂR.

Dar, un ADEVĂR descoperit, este el chiar un adevăr?

Poate da, poate nu, dar cei care au posibilitatea ar trebui să caute certitudini , SĂ CAUTE.....
Este nu numai incitant, dar oferă o altă perspectivă asupra unui eveniment sau asupra unei întregi ISTORII.

Secretele istoriei sunt numeroase. Putem noi afirma că ele nu există ? Putem noi spune că totul este descoperit 100% şi deţinem adevărul unic, absolut?!