miercuri, 8 mai 2013

CRONICA LITERARA- VOLUMUL NEW BEIJING de Camelia Pantazi Tudor

                                                        GEO CĂLUGĂRU

 Un talent în plină afirmare
CAMELIA PANTAZI TUDOR
După ce a debutat în anul 2010 cu volumul ”Atingerea unui ideal - literaţii din perioada dinastiei chineze Tang” - Editura Rawex Coms, volum despre care cunoscutul sinolog CONSTANTIN LUPEANU consemna în articolul ”O carte despre domnitorii cărturari. O provocare?”, din Revista Cultura, anul V, nr. 5 (310) din 10 februarie 2011 că: ”Există o savantă privire de ansamblu a vremurilor, care electrizează cititorul şi, în orice caz, îl captează cu siguranţă, îl câştigă de partea civilizaţiei chineze”, CAMELIA PANTAZI TUDOR recidivează şi, în anul 2012, publică la Editura Virtuală, cartea ”New Beijing”.                                                                                                 
 În urma unei lecturări atente a volumului, am avut satisfacţia ca, aprecierea pe care am făcut-o în ”Antologia Cenaclului Perpessicius din anul 2011, despre cartea de debut a Cameliei Pantazi Tudor, potrivit căreia aceasta ”consacră o autoare cu certe calităţi pentru astfel de înfăptuiri cultural-ştiinţifice, dar şi literare, prin emoţia sufletească şi artistică, prezentă la tot pasul”, îşi află o confirmare şi mai accentuată în ”New Beijing”.                                                                                   
Cu o copertă ilustrată deosebit de sugestiv, privind pasiunea, marea sa iubire pentru istoria şi cultura Chinei, prezentă şi în această carte, în aproape jumătate din cele 13 povestiri, care alcătuiesc conţinutul ”acestui roman modular”, cum l-a numit scriitorul Mihail Grămescu, în scurta referire de pe coperta a IV-a. Într-adevăr, aceste povestiri pot fi luate şi citite separat, având conăţinuturi distincte, bine conturate sub aspectul construcţiei literare dar care, şi aici este meritul autoarei, care a descoperit acel fluid misterios, care le face să se intercaleze într-o naraţiune de mai mari proporţii, caracterizată prin coerenţă şi fluenţă.                                                   
Subiectele povestirilor, ce nu ţin de lumea chineză, privită sub multiple aspecte, (”Parfum de Tei”, ”Pădurea de orhidee”, ”Vocea din vis”) îi permit autoarei o mai largă respiraţie a imaginarului, o mai amplă desfăşurare a capacităţii de a crea și folosi, în scopul generării emoţiei artistice, epitete şi comparaţii, sub pecetea prospeţimii, unele părând sau chiar fiind, nemaipomenite.                                      
Neputinţa de a pune de acord ceea ce îşi dorea de la viaţă, cu ceea ce aceasta îi oferă, atât ca împlinire umană cât şi profesională (a făcut A.S.E.-ul „dominată de cifre şi îndoctrinare politică”, în timp ce pe autoare ”o atrăsese întotdeauna literatura, ştiințele umaniste, în general, mulându-se perfect pe structura sa interioară”), îi creează un sentiment de revoltă şi îi dă, totodată, forţa de a-şi realiza destinul în direcţia pentru care simţea că are chemare.                                                                           
   Aşa se face că autoarea, adeptă a lucrului bine făcut, luptă, cu succes, pe două fronturi; unul care îi asigură existenţa cotidiană şi celălalt, cel care o apropie de ceea ce şi-a dorit şi îşi doreşte, cu adevărat, să scrie şi, prin scris, să se împace cu sine, cu cei din jur şi cu Dumnezeu.                                                                                               
Fiecare povestire are farmecul său, finalitate distinctă şi, dincolo de o oarecare amărăciune, firească, raportată la la întâmplările zilnice, pe care le înfruntăm şi trebuie să le depăşim, pe ansamblu, cred, sentimentul autoarei este unul optimism, al omului care şi-a descoperit adevărata menire şi are conştiinţa că, posedă ceea ce-i trebuie, pentru a fi un învingător.
Prin debutul, mai mult decât promiţător, şi prezenta carte, care-l confirmă, fără dubii, Camelia Pantazi Tudor se impune cu o voce personală de autor în contextul literar actual al generaţiei tinere, în care merită să avem încredere, căci, sigur nu ne va dezamăgi.

REVISTA OGLINDA LITERARĂ NR.137/MAI 2013

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu